Albirea dinţilor este o procedură stomatologică prin care aceştia capătă o nuanţă albă, ca urmare a îndepărtării petelor. Procesul de albire implică albirea smalţului şi a dentinei, albind dinţii care şi-au pierdut culoarea originală.Albirea dinţilor este o procedură la modă printre cei care îşi doresc îmbunătăţirea look-ului. Un zâmbet atractiv este ca un neon care prezintă o personalitate tinerească, plăcută şi încântătoare, fiind un lucru care-ţi poate deschide multe uşi în viaţă. Deloc surprinzător, vedetele de la Hollywood şi muzicienii profesionişti petrec foarte mult timp practicând această procedură. Dinţii pătaţi şi îngălbeniţi pot sa strice o primă impresie.Copiii au în mod natural dinţi mai albi decât adulţii. Totuşi, structura minerală a dinţilor noştri se schimbă cu vârsta, iar obiceiurile noastre ne pot influenţa, de asemenea, culoarea dinţilor. Fumatul, de exemplu, ne schimbă culoarea dinţilor, precum şi pigmenţii bacterieni. În asemenea cazuri, albitul dinţilor reversează decolorarea, oferind din nou un zâmbet cuceritor. Uneori, albirea dinţilor este necesară din motive sanitare. Decolorarea poate să cauzeze deteriorarea dentiţiei, astfel că medicul stomatolog o elimină în mod preventiv.Albirea dinţilor se face prin utilizarea agenţilor oxidanţi, precum peroxidul de hidrogen sau peroxidul de uree. Aceşti agenţi interacţionează cu smalul dinţilor, oxidând depozitele petelor, precum clorul reuşeşte să înălbească hainele. Când procedura se face de mai multe ori, albirea întră mai profund în stratul dentinei. La momentul finalizării, procesul de albire al dinţilor îndepărtează toate semnele decolorării neplăcute, iar rezultatul fiind comparat cu cel al unui zâmbet de la Hollywood.Medicii dentişti realizează albirea dinţilor în două moduri. Una dintre ele implică aplicarea unui strat al agentului oxidant pe dinţi. Doctorul îndepărtează apoi acest strat după o scurtă perioadă de timp, transformând culoarea dinţilor în una albă instant. Specialistul utilizează echivalentul a 35% de peroxid de hidrogen pentru această procedură. Deşi este o metodă rapidă, folosirea acestei metode nu este fără riscuri. Agentul înălbitor poate sa distrugă ţesuturile moi din cauza arsurilor chimice, deci trebuie să apelat un doctor cu experienţă.Cealaltă metodă implică punerea unei fâşii subţiri de material care să ţină agentul înălbitor direct pe dinţi. Dentistul nu îndepărtează această fâşie în aceeaşi şedinţă, pacientul purtând-o pentru o perioadă care variază între câteva ore şi câteva zile. Albirea dinţilor prin această metodă nu este la fel de convenabilă ca albitul instant de la birou şi, evident, durează mai mult. Totuşi, mai multi specialişti o recomandă pe aceasta, deoarece există şanse mai mici să distrugă ţesutul moale.Albirea dinţilor nu are succes în cazul fiecărui pacient. Unii pacienţi au dinţi îngălbeniţi ca urmare a folosirii unor produse medicamentoase ca tetraciclina. Acest antibiotic provoacă pete care nu răspund imediat la albirea dinţilor. În asemenea cazuri, şedinţe repetate de albire ale dinţilor sunt necesare pentru a penetra stratul de dentină şi pentru a oferi rezultatul dorit.Noile proceduri implusă folosirea luminii pentru a mări efectul de albire. Înălbitul activat de lumină încă se află la început de drum şi mai trebuie studiat. Totuşi, perfecţiunea acestui nou proces poate cu siguranţă să revoluţioneze procesul de albire al dinţilor, facându-l mai rapid şi mai sigur. Alte probleme pe care specialiştii trebuie să le analizeze sunt arsurile chimice, dinţii sensibili şi pierderea prematură a efectului de albire.
