În ansamblul criminalităţii, infracţiunile la viaţa sexuală şi în special cele care au ca victime minorii ocupă un loc aparte din mai multe considerente: efectele lor negative asupra dezvoltării armonioase psihice şi sociale a victimelor sunt foarte grave, iar cifra neagră a acestui gen de criminalitate este probabil printre cele mai mari, având în vedere teama, ruşinea sau confuzia victimelor cu privire la raportarea abuzurilor sexuale suferite.
În cazul particular al infracțiunilor de acest tip cu victime minori, abuzul sexual este unul din cele mai traumatizante lucruri care se pot întâmpla unui copil, pentru că îl marchează pentru tot restul vieţii sale și îi va influenţa toate relaţiile interumane.
Profilul agresorilor constituie un domeniu de studiu și cercetare continuu în rândul specialiştilor. Identificarea unor caracteristici specifice (fizice, mentale, psihologice, de personalitate) comune la toţi agresorii nu au fost stabilite pentru a se reuşi structurarea a ceea ce ar putea constitui un profil.
Statisticile arată predominanţa sexului masculin în diferitele forme de abuz sexual. Cele mai multe dezechilibre referitoare la sexualitate afectează preponderent populaţia de sex masculin, atât datorită modelelor culturale care definesc de multe ori femeia ca fiind datoare să satisfacă pornirile sexuale masculine, cât şi pe fondul unor incapacităţi de integrare firească a laturii emoţionale şi de relaţionare, combinate cu nota de agresivitate care este mai pregnantă la populaţia masculină.
Factorii care determină un comportament deviant sexual pot fi multipli: vârsta, educaţia, ocupaţia, tipul şi dimensiunea familiei, stilurile parentale, grupul de prieteni, bunăstarea economică, existenţa unui abuz sexual în copilărie etc.
Acestora, după datele unor cercetări (Friedrich,1990), li se adaugă factori de risc precum: conflictele maritale şi violenţa domestică, lipsa mamei sau a tatălui natural din familie, experienţa agresorului de a fi fost plasat în afara propriei familii, numărul mare de copii în familie, lipsa locuinţei adecvate, obligând copii de sexe şi vârste diferite să doarmă în aceeaşi cameră sau chiar în acelaşi pat, experienţa agresorului de a fi fost el însuşi victima unor abuzuri.
Prin contrast, factori ca apropierea dintre mamă şi copil, existenţa unei largi reţele externe de suport (număr mare de prieteni, relaţii bune cu rudele), implicarea tatălui în îngrijirea copilului de la vârstă fragedă a acestuia pot îndepărta riscul abuzului sexual.
Condiţiile de risc pentru victimizarea sexuală a copiilor:
1. Lipsa de supraveghere, care poate îmbrăca multiple forme. Lipsa de supraveghere a anturajului copiilor, a locurilor de joacă, a timpului petrecut în afara locuinţei este un factor de risc major, care facilitează producerea violului sau angrenării minorelor în relaţii sexuale premature.
2. Neglijarea nevoilor copilului: lipsa de atenţie sau de interes/neglijare faţă de nevoile copilului aflat în dezvoltare (nevoi afective, nevoi materiale, nevoi de relaţionare etc.), astfel încât aceştia se simt nedoriţi sau ignoraţi.
3. Lipsa de control a situaţiei şcolare a copiilor, în ceea ce priveşte frecvenţa la cursuri şi interesul pentru studiu arătat de copii.
4. Modele de comportament disfuncţionale receptate în familie: lipsa interesului pentru studii, practicarea cerşetoriei, rezolvarea conflictuală a diferendelor, antecedente penale ale membrilor familiei, consum frecvent de alcool al unora dintre membrii familiei.
5. Permisivitatea exagerată acordată copiilor de unii părinţi de a frecventa locuri nepotrivite cu vârsta lor: discoteci, cluburi, baruri, mărind riscul agresiunii sexuale asupra acestora (viol), al angajării în activităţi cu caracter sexual (prostituţie infantilă) sau al dezvoltării de relaţii periculoase cu persoane adulte care conduc în final la infracţiunea de raport sexual cu un minor.
6. Contribuţia victimei prin comportamente de risc. Există minori care afişează deliberat un comportament provocator, indecent, care îşi doresc experimentarea relaţiilor sexuale de la o vârstă precoce, aceasta şi pe fondul unei evidente lipse de supraveghere din partea părinţilor.
