Elisabeta a II-a (Elizabeth Alexandra Mary; n. 21 aprilie 1926) este regina a cinsprezece state suverane, cunoscute sub numele de Commonwealth. Acestea sunt: Regatul Unit, Australia, Canada, Noua Zeelandă, Jamaica, Bahamas, Grenada, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon, Tuvalu, Sfânta Lucia, Sfântul Vicențiu și Grenadine, Antigua și Barbuda, Belize și Sfântul Kitts și Nevis.
Elizabeth s-a născut în Mayfair, Londra, fiind primul copil al ducelui și ducesei de York (mai târziu regele George al VI-lea și regina Elisabeta). Tatăl ei a urcat pe tron la abdicarea fratelui său, regele Eduard al VIII-lea, în 1936, moment din care ea a devenit moștenitoarea prezumtivă. Elizabeth a avut parte de o educație privată, acasă, și a început să își asume sarcini publice în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, servind în Serviciul Teritorial Auxiliar. În 1947 s-a căsătorit cu Philip, Duce de Edinburgh, un fost prinț al Greciei și Danemarcei, cu care are patru copii: Charles, Prinț de Wales, Anne, Prințesă Regală, Andrew, duce de York și Edward, Conte de Wessex. A fost căsătorită cu Prințul Philip timp de 73 de ani, până la moartea acestuia, la 9 aprilie 2021.
Când tatăl ei a murit în februarie 1952, Elizabeth a devenit șef al Commonwealth și regină a șapte țări independente ale Commonwealth-ului: Regatul Unit, Canada, Australia, Noua Zeelandă, Africa de Sud, Pakistan și Ceylon. Ea a domnit ca monarh constituțional prin schimbări politice majore, cum ar fi descentralizarea puterii în Regatul Unit, aderarea Regatului Unit la Comunitățile Europene, Brexit și decolonizarea Africii. Printre numeroasele sale vizite și întâlniri istorice se numără o vizită de stat în Republica Irlanda și vizite la sau de la cinci papi. Printre evenimentee semnificative se numără: o încoronare în 1953 și celebrarea Jubileului de Argint, de Aur și Diamant în 1977, 2002 și 2012. În 2017, ea a devenit primul monarh britanic care a ajuns la Jubileul de Safir. Este cel mai longeviv monarh britanic. Este șefa de stat cu cea mai îndelungată funcție din istoria lumii, cel mai în vârstă monarh în viață, are cea mai îndelungată domnie a unui monarh acual și cea mai îndelungată funcție a unui șef de stat actual.
Elizabeth s-a confruntat ocazional cu sentimente republicane și critici de presă asupra familiei regale, în special după destrămarea căsătoriilor copiilor ei, a avut Annus horribilis în 1992 și moartea în 1997 a fostei sale nore Diana, Prințesă de Wales. Cu toate acestea, sprijinul pentru monarhie în Regatul Unit a fost și rămâne constant ridicat, la fel ca și popularitatea ei personală.
Elizabeth Alexandra Mary Windsor s-a născut la Londra, la ora 02:40 (GMT), la 21 aprilie 1926,[13] în timpul domniei bunicului său patern, regele George al V-lea. Tatăl ei, ducele de York (mai târziu regele George al VI-lea), era al doilea fiu al regelui. Mama ei, ducesa de York (mai târziu regina Elisabeta regina mamă), era fiica cea mică a aristocratului scoțian, contele de Strathmore și Kinghorne. Elizabeth s-a născut prin cezariană în casa bunicului ei matern din Londra: strada Bruton 17, Mayfair.[14] A fost botezată de Arhiepiscopul de York în capela privată a Palatului Buckingham la 29 mai,[15][a] și a fost numită Elizabeth după mama ei, Alexandra după mama lui George al V-lea, care murise cu șase luni mai devreme și Mary după bunica ei paternă.[17] Familia o alinta cu diminutivul Lilibet[18] fiind foarte apropiată de bunicul său, George al V-lea, pe care l-a ajutat să se refacă după boala sa din 1929, vizitele ei regulate au fost creditate în presa populară și de către biografii de mai târziu, că l-au ajutat pe rege să se recupereze.[19]
Singura soră a Elisabetei, prințesa Margaret, s-a născut în 1930. Cele două prințese au fost educate acasă sub supravegherea mamei lor și a guvernantei, Marion Crawford.[20] Lecțiile s-au concentrat pe istorie, limbi, literatură și muzică.[21] Crawford a publicat în 1950 o biografie a anilor copilăriei lui Elizabeth și Margaret, intitulată „Micile prințese”, spre marea mâhnire a familiei regale.[22] Cartea descrie dragostea lui Elizabeth pentru cai și câini, ordinea și atitudinea ei față de responsabilitate.[23] Au avut ecou unele observații precum: Winston Churchill a descris-o pe Elizabeth când avea doi ani ca fiind „un personaj. Are un aer de autoritate și reflectivitate uimitor la un sugar”.[24] Verișoara ei, Margaret Rhodes, a descris-o ca „o fetiță veselă, dar fundamental sensibilă și bine educată”.[25]
sursa – https://ro.wikipedia.org/wiki/Elisabeta_a_II-a
