A fost zi mare pentru crestinii ortodocsi care l-au praznuit luni pe Sfantul Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta. Acesta a devenit martir dupa ce a refuzat sa se inchine zeilor venerati de mai marii cetatii in care locuia. Sarbatoarea este prilej de petrecere pentru 900 de mii de romani care si-au sarbatorit luni onomastica.
Sfantul Gheorghe, denumit in popor si San-George sau Sangeorz a trait in vremea imparatului Diocletian si s-a remarcat nu doar pentru faptele de vitejie ci si pentru credinta sa crestina. De numele sfantului se leaga si o legenda conform careia curajosul luptator ar fi salvat o intreaga cetate de sub tirania unui balaur. Tocmai de aceea el este infatisat in toate icoanele crestine calare pe un cal cu sulita in mana, injunghiind balaurul. Preotii spun insa cain iconografie balaurul semnifica pacatul pe care praznuitul zilei de luni l-a invins. Realitatea istorica arata insa faptul ca Sfantul Gheorghe a sfarsit decapitat pentru ca a refuzat sa se inchine zeilor si nu a renuntat la credinta sa crestina. Tot despre el se stie ca este singurul sfant ale carui moaste nu au fost divizate si impartite ulterior. Traditia populara spune ca in aceasta zi incepe anul pastoral. De asemenea pentru recolte bogate oamenii iau o mana de grau si o arunca peste lanurile deja semanate pentru ca recolta sa fie astfel dubla fata de cea a anului trecut. Sarbatoarea Sfantului Gheorghe este prilej de bucurie mai ales pentru cei care poarta numele acestuia. Vorbim aici despre aproximativ 900 de mii de romani. Inainte de petrecere insa oamenii si-au facut timp si pentru a merge la Biserica. Din cei 900 de mii de sarbatoriti ai zilei doar 180 de mii sunt femei. Acestea poarta numele de Georgeta, Gheorghina, Ghiorghita sau Geta. Dintre barbati, 550 de mii sunt Gheorghe sau Ghiorghe. Alti romani care si-au sarbatorit luni onomastica sunt cei botezati cu numele de George, Ghita sau Gheorghita.
