Subiectul 1 – Blocajul Spitalului Județean
În timp ce România constată că o mare parte dintre spitalele promise prin PNRR nu vor fi finalizate, la Sibiu rămâne blocat cel mai matur proiect de spital din țară, pregătit să intre în execuție.
În contextul informațiilor apărute în spațiul public privind situația investițiilor din sănătate finanțate prin PNRR și al declarațiilor recente ale ministrului dezvoltării, Attila Cseke, precum și ale ministrului investițiilor și proiectelor europene, Dragoș Pîslaru, consider că este momentul să discutăm din nou despre viitorul Noului Spital Județean Sibiu.
Datele prezentate de reprezentanții Guvernului confirmă ceea ce am susținut încă de la început: România riscă să piardă o parte importantă din oportunitatea istorică de a moderniza infrastructura spitalicească prin PNRR.
Din spitalele incluse inițial în program, doar un număr redus (șase din 21) mai au șanse reale de finalizare în termenul asumat. Asta înseamnă bani europeni pierduți și, mai grav, șanse ratate pentru pacienții români care au nevoie de servicii medicale moderne.
În acest context, cazul Noului Spital Județean Sibiu este cu atât mai relevant. Acest proiect nu a început odată cu PNRR. El a fost gândit și pregătit cu mult înainte, încă din anul 2016, pornind de la o nevoie reală a comunității sibiene și de la limitele evidente ale infrastructurii actuale a Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu.
Consiliul Județean Sibiu și-a făcut datoria. A identificat terenul, a realizat studiile necesare, a obținut avizele și autorizațiile, a finalizat proiectarea și a desemnat constructorul în urma unei licitații internaționale. Vorbim despre cel mai matur proiecte de spital din România, pregătit pentru începerea lucrărilor imediat ce finanțarea ar fi fost asigurată.
Încă din perioada elaborării mecanismelor de finanțare prin PNRR am atras atenția că trebuie susținute proiectele care pot fi implementate efectiv și finalizate în termen. Din păcate, regulile au fost modificate pe parcurs, fiind introduse limitări care au dezavantajat proiectele complexe și mature, precum cel de la Sibiu.
Astăzi, când chiar reprezentanții Guvernului confirmă că multe dintre proiectele selectate nu vor putea fi finalizate, devine evident că avertismentele noastre au fost justificate.
În prezent, una dintre puținele șanse reale de finanțare pentru Noul Spital Județean Sibiu rămâne mecanismul de Parteneriat Public-Privat. Tocmai de aceea consider că este nevoie de un angajament ferm din partea tuturor formațiunilor politice care vor participa la formarea viitorului guvern.
Acest proiect nu aparține unui partid politic.
Acest proiect aparține comunității sibiene.
– Este proiectul pe care sibienii l-au indicat drept cea mai importantă investiție publică pentru viitorul județului.
– Este proiectul pentru care s-a muncit aproape un deceniu.
– Este proiectul care poate schimba fundamental condițiile în care sunt tratați pacienții și în care lucrează personalul medical.
Ne aflăm într-un moment decisiv. Poate fi ultima mare oportunitate de a transforma acest proiect în realitate.
De aceea, solicit tuturor factorilor politici și instituționali să trateze Noul Spital Județean Sibiu ca pe o prioritate națională și regională, să își asume realizarea lui și să contribuie la identificarea soluției de finanțare care să permită demararea construcției.
În tot acest timp, Consiliul Județean Sibiu a demonstrat că are capacitatea de a implementa proiecte majore în sănătate.
Toate clădirile medicale ale Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu sunt reabilitate sau în curs de reabilitare prin investiții europene și guvernamentale. Investițiile continuă, iar performanțele echipelor medicale sibiene sunt recunoscute la nivel național.
Există capacitate administrativă. Există expertiză medicală. Există un proiect matur.
Mai este nevoie de responsabilitate, perseverență și, mai ales, de voința politică necesară pentru ca Noul Spital Județean Sibiu să devină realitate.
Sibienii merită acest spital.
Subiectul 2- proiecte de sprijin pentru mediul de afaceri:
• Indiferent de cum se va termina acest circ politic iresponsabil, am inițiat trei proiecte importante care sper sa fie votate în Parlament.
Am ajuns la o stabilitate și responsabilitate bugetară, este obligatoriu să luămmăsuri care să susțină clar activitatea economică, antreprenorii, companiile și munca. Asta este ceea ce mi-au spus și antreprenorii din Sibiu, dar e și ceva ce se vede cu ochiul liber. Asta este ceea ce ar fi făcut guvernul Ilie Bolojan dacă ar fi fost lăsat să își facă treaba.
• Primul lucru: eliminarea supraimpozitării contractelor de muncă part-time, începând cu 2027, iar acesta este chiar un proiect de lege pe care l-am depus în Parlament. Mai mult, vă amintesc că premierul Bolojan spunea acum câteva săptămâni că după ce închidem digitalizarea ANAF, ar trebui să reintre în vigoare plata obligațiilor direct proporțional cu numărul de ore. Deci acesta ar fi fost un proiect implementat de Ilie Bolojan dacă ar fi fost lăsat să își facă treaba.
• Supraimpozitarea contractelor part-time nu este o decizie luată de Guvernul Bolojan, însă consecințele ei continuă să se resimtă. Datele vorbesc de la sine: odată cu introducerea acestei măsuri, sarcina totală suportată de un angajator pentru un contract part-time s-a dublat față de nivelul anterior, ajungând ca taxele datorate să fie de 3–4 ori mai ridicate decât înainte. Efectul a fost unul rapid și vizibil: zeci de mii de astfel de contracte au dispărut pur și simplu de pe piață, nu s-au convertit în angajări cu normă întreagă, ci s-au evaporat.
• Gandiți-vă că la nivelul Uniunii Europene, aproximativ 17% dintre angajați au contracte part-time. România se situează sub pragul de 3%, ocupând unul dintre ultimele locuri în clasamentul european. Eliminarea supraimpozitării reprezintă o măsură justă față de studenți, față de cei aflați în schimbări de carieră, și contribuie la reducerea muncii informale, dar și la reconstruirea unui climat de încredere între contribuabili și stat. O economie privată care se dezvoltă pe fundamente sănătoase generează, la rândul ei, venituri bugetare durabile.
• În aceeași direcție a tratamentului fiscal echitabil, susțin ridicarea plafonului de calcul al CASS de la 6 la 12 salarii minime pentru persoanele care obțin simultan venituri din muncă și din surse precum dividende, chirii sau alte activități.Plafonul existent nu mai reflectă realitățile economice actuale: chiar și venituri modeste provenite din activități perfect legale — cum este închirierea unui apartament — pot genera o presiune fiscală cumulată de circa 20%, descurajând inițiativa privată și, paradoxal, alimentând evaziunea. Apar astfel situații concrete: chiriași fără contract, tranzacții fără chitanță, venituri declarate artificial limitat — exact opusul a ceea ce urmărim. La aceasta se adaugă o problemă reală de echitate: mulți dintre acești contribuabili achită deja CASS din salariu sau din pensie, iar a plăti o a doua oară pentru același sistem, fără niciun beneficiu suplimentar în sănătate, este greu de justificat din perspectiva proporționalității fiscale.
• Al treilea proiect vizează Pilonul II de pensii. Românii merită un sistem de pensii solid, care să le ofere siguranță și respect după o viață de muncă. Reforma Pilonului II a fost gândită tocmai pentru asta: ca pensia de mâine să fie un venit real, apropiat de nivelul din statele europene dezvoltate.
• Din păcate, deși nivelul contribuțiilor individuale ar fi trebuit să ajungă de peste 4 ani la un nivel de 6% din venitul brut al salariatului, calendarul de creștere de la 2,5% la 6% a suferit constant blocări (în anii 2009 și 2015) și chiar regres (anul 2017) când cota de 5,1% a fost redusă la 3,75%, printr-o decizie cu totul arbitrară. În prezent, cota de contribuţie la fondul de pensii fiind de 4,75%.
• De aceea, am depus un proiect de lege, adoptat de Senat și semnat inclusiv de PSD, UDMR și USR prin care, pe lângă contribuția obligatorie de 4,75%, oferim posibilitatea ca angajatorul să vireze, în plus, până la 150 de euro pe lună în contul fiecărui angajat. Iar această sumă va fi deductibilă fiscal.
• Ce înseamnă asta, concret? Mai mulți bani adunați pentru pensia fiecăruia. O pensie mai mare, care să asigure un trai demn. Pentru angajatori, o nouă modalitate de a-și motiva și fideliza oamenii, într-o piață a muncii unde competiția e tot mai puternică. Iar pentru economie – o gură de oxigen: acești bani nu se duc în consum, ci se investesc în companii românești, în titluri de stat, în dezvoltare pe termen lung.
• Spre deosebire de Pilonul III, unde contribuțiile sunt rare și fragmentate, Pilonul II asigură continuitate și stabilitate. Vorbim despre un mecanism predictibil, de încredere, care îi ajută pe oameni să-și construiască viitorul.
- Pe termen lung, această măsură nu doar că întărește conturile personale ale românilor, dar aduce și un impact pozitiv asupra bugetului și un efect de multiplicare în întreaga economie. În loc să tot amânăm și să ne plângem de nesustenabilitateapensiilor după 2030, venim acum cu un instrument concret care să dea siguranță, stabilitate și încredere.
