Î𝐧 𝐭𝐢𝐦𝐩𝐮𝐥 𝐬ă𝐮 𝐥𝐢𝐛𝐞𝐫, 𝐮𝐧 𝐩𝐬𝐢𝐡𝐨𝐥𝐨𝐠 𝐝𝐢𝐧 𝐒𝐢𝐛𝐢𝐮 î𝐦𝐛𝐫𝐚𝐜ă 𝐨 𝐢𝐞 𝐯𝐞𝐜𝐡𝐞 ș𝐢 𝐥𝐞 𝐜â𝐧𝐭ă 𝐩𝐚𝐜𝐢𝐞𝐧ț𝐢𝐥𝐨𝐫 . „𝐄𝐬𝐭𝐞 𝐜𝐚 𝐨 𝐟𝐥𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐧𝐞 𝐜â𝐧𝐭ă” – galerie foto

Este trecut de ora 16 iar culoarele lungi și cu pereți înalți, se golesc de pași. Din spatele unei uși albe răzbate o voce feminină care interpretează o melodie populară. Este despre dor, despre părinții rămași în satul natal, despre frați și copilărie.

Este despre noi toți.

Dincolo de ușă sunt oameni ce-și caută echilibrul interior și un sens în viață, toți bolnavi cronici ai Secției nr. 6 de la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Dr. Gheorghe Preda” Sibiu.

Sunt semeni pentru care saloanele au devenit cămin, iar medicii și asistentele sunt familia alături de care petrec zile și nopți lungi, care, de cele mai multe ori, se transformă în ani.

Mariana Jianu este psiholog, iar după terminarea programului se alătură voluntarilor spitalului pentru a le oferi pacienților și altceva în afara clasicelor tratamente și consultații de specialitate.

La nivelul instituției funcționează Asociația „Prietenii din spital” care reușește să ofere pacienților spectacole de teatru, de operă sau recitaluri de chitară. „Tocmai am semnat un protocol de colaborare cu Teatrul „Gong” și Centrul Școlar de Educație Incluzivă nr. 1 Sibiu, pentru a putea oferi copiilor cu nevoi speciale, internați pe secțiile noastre, spectacole care îi vor ajuta să socializeze mai ușor”, spune Florin Neag, managerul spitalului.

Meloterapia, sau terapia prin muzică, este o modalitate eficientă de a trata anxietatea, depresia, îmbunătățind inclusiv ritmul cardiac. „Alături de îngrijirea medicală, de consiliere, farmacoterapie și ergoterapie, muzica vine în completarea metodelor prin care creștem calitatea serviciilor medicale. Evoluția pacienților este una favorabilă, chiar și pentru bolnavii cronici, care pe timpul meloterapiei se relaxează”, arată dr. Ciprian Băcilă, directorul medical al spitalului sibian.

Pentru psihologul Mariana Jianu, ziua începe cu multe îmbrățișări: „Dintre cei 90 de pacienți ai Secției Cronici, 40 sunt femei. Aproape că nu este dimineață să nu mă aștepte și să-mi ceară câte o îmbrățișare. Au nevoie de afecțiune, pe lângă consiliere și tratamente de specialitate.”

În curtea spitalului edificat la 1863, devenit la acea vreme primul spital de psihiatrie din Sud – Estul Europei, este amenajată o grădină senzorială. Zilnic, aici au loc activități pentru bolnavi. „Astăzi avem o ședință de meloterapie, de-a lungul căreia ne relaxăm, inspirăm adânc, ne concentrăm pe sunetele muzicii, simțim căldura soarelui și adierea vântului”.

Întinși pe saltele, pacienții se lasă învăluiți de acorduri line, ce se revarsă dintr-o boxă. Se aud vesele triluri de păsărele ce însoțesc discret linia melodică. Din fericire, adierea caldă a vântului aduce cu sine un puternic miros de tei de la copacii ce încadrează aleile spitalului, un bonus pe care natura îl oferă generos și vremelnic. Este o atmosferă calmă, iar Mariana Jianu discută cu fiecare pacient, invitându-l să se concentreze pe sunete și respirație.

Ședința de meloterapie se sfârșește, iar la capătul acesteia, un anunț important este făcut: după-amiază, vor avea parte de o surpriză.

Majoritatea se bucură, aplaudă, au nerăbdarea copiilor care află că pleacă în excursie.

Programul-cadru al personalului medical se încheie, iar pe lângă colegii care asigură continuitatea activității, în spital rămân voluntarii.

Între aceștia se află și Mariana Jianu, cea care le-a promis pacienților o surpriză. Așa se face că, halatului alb i se adaugă o ie tradițională, veche de peste 100 de ani, cusută cu multă migală în zona Olteniei. „Îmi este foarte dragă și o port cu mândrie. Vreau să împărtășesc pacienților mei acest lucru, cât și unele dintre cântecele populare pe care le-am învățat încă din copilărie.”

Așezați pe scaunele înșiruite de-a lungul holului, pacienții privesc spre Mariana Jianu, cu bucuria spectatorului care urmărește artistul preferat. Cu voce caldă și trecând prin fața fiecăruia, le cântă o melodie de dor pe care o știe încă de pe vremea școlii generale. „Am început să cânt din clasa a III-a, iar tehnica mi-am perfecționat-o la Scoala Populara de Arte si Meserii ,,Ilie Micu” Sibiu. Am ajuns chiar să cânt alături de instrumentiștii de la Ansamblul Folcloric Profesionist Cindrelul – Junii Sibiului, cât și de artiști cunoscuți, cum sunt Mariana Anghel sau Ioan și Doinița Sâmbotin.”

Între spectatori se află o doamnă care se declară fanul numărul 1: „ Îmi place să o privesc și să o ascult. Este ca o floare care ne cântă”.

Este o declarație pe care Mariana Jianu o primește zâmbind. Sunt fanii ei de suflet, iar pe mulți dintre ei îi va avea aici, pe secție, pentru ani mulți. „Din păcate, unii nu mai au pe nimeni, iar alții sunt căutați foarte rar sau deloc de familie. Simt că dincolo de ceea ce am trecut în fișa postului, pot aduce clipe de bucurie acestor oameni. De aceea le cânt ca și cum ar fi cel mai frumos public de pe pământ”.

„Spectacolul” ia sfârșit, iar publicul se retrage în saloane. Pentru cei mai mulți a fost o zi bună pentru că au ascultat muzică, au făcut mișcare sub soarele cald și și-au umplut plămânii cu parfumul vremelnic al florilor de tei.

După vara caldă, va veni toamna cu culori pastelate, iarna cu albul pur, apoi o nouă primăvară care va readuce cârdurile vesele de păsărele, aciuite prin mulții copaci ai spitalului.

Oamenii cu suflet mare vor fi însă mereu alături de cei aflați în căutarea liniștii interioare, poate chiar a identității proprii, adânc refugiate într-un ungher al minții.

Câtă vreme cei care reușesc să adauge halatului alb fie și o ie tradițională, nelăsându-și inima și talentul deoparte, vom ști că aici, în județul Sibiu, avem oameni și locuri de poveste!