După 20 de ani Ministerul Justiției imi comunică în scris că lucrările la Tribunalul Sibiu vor fi încetinite

În calitate de deputat de Sibiu, urmăresc permanent proiectele majore pentru comunitatea noastră și prin, urmare am cerut clarificări ministerului Justiției privind renovarea și reabilitarea Tribunalului Sibiu.

· Prin răspunsul dat solicitării mele, Ministerul Justiției confirmă că renovarea Tribunalului Sibiu este blocată de peste 20 de ani, deși finanțarea există prin acordul cu Banca Mondială – 100 de milioane de euro, din care 12 milioane alocate exclusiv pentru Sibiu.

· Au existat două contracte anterioare, dintre care unul a fost reziliat în 2019, după ce s-au executat doar 7% din lucrări.

· În martie 2020, Ministerul Justiției a reziliat contractul și a preluat imobilul degradat, iar abia în 2024 proiectul a fost reluat, printr-un nou contract de proiectare semnat pe 20 iunie 2024.

· În 2025 au fost alocate 262.000 lei pentru expertize tehnice privind componentele artistice și consolidarea structurală a clădirii, expertize aflate acum în analiză pentru aprobare.

· Studiul de fezabilitate este în curs de elaborare, urmând ca după aprobarea indicatorilor tehnico-economici să se lanseze licitația pentru lucrările efective.

· În baza acordului cu Banca Mondială, lucrările trebuie finalizate până pe 31 decembrie 2030.

· Au existat contracte reziliate, proceduri reluate, expertize făcute și refăcute, dar rezultatul este același: clădirea Tribunalului rămâne o ruină, iar Justiția din Sibiu funcționează în chirie.

· Ceea ce mi se pare grav că în loc să depună eforturi reale pentru deblocarea situației, Ministerul Justiției pasează responsabilitatea către Ministerul Finanțelor, invocând reducerea deficitului bugetar pentru perioada 2026–2030. Și ne oferă noi „explicații contabile” în loc de soluții administrative. Ministerul Justiției recunoaște neputința în propriul document oficial, spunând că ritmul lucrărilor va fi „proporțional cu alocările bugetare anuale” – adică un mod elegant de a anunța că, fără presiune publică, proiectul poate fi din nou amânat la nesfârșit.

· Între timp, Tribunalul Sibiu își desfășoară activitatea într-un sediu închiriat, pentru care statul plătește 382.000 lei pe lună – adică peste 4,5 milioane lei anual.

Este o sumă uriașă, care ar fi putut finanța o parte semnificativă din lucrări.

Aceasta nu mai este doar birocrație, ci risipă bugetară și lipsă de voință politică.

· Să spui că lucrările încetinesc dupa 20 de ani pentru că „nu sunt bani” într-un proiect cu finanțare externă deja asigurată e o formă de dezinteres administrativ.

· Cred că, în acest moment, Ministerul Justiției trebuie să iasă din logica explicațiilor și să intre în logica soluțiilor.Cer Ministerului Justiției să trateze reabilitarea Tribunalului Sibiu ca pe o prioritate reală, nu ca pe o temă birocratică împinsă de la un an la altul.

· Solicit un calendar clar, asumare instituțională și coordonare directă cu Ministerul Finanțelor, astfel încât proiectul să nu mai rămână blocat între hârtii și proceduri. Ministerul Justiției are datoria să găsească soluții concrete pentru deblocarea lucrărilor și pentru folosirea eficientă a banilor deja disponibili.

2. Valul de dezinformări din ultimele zile

· Aș vrea să ridic și un subiect de interes la nivel național, dar important și pentru sibieni, pentru a-i pune în gardă. Sibiul a fost întotdeauna un oraș al echilibrului și al rațiunii. Un loc unde oamenii nu se lasă ușor manipulați, unde dezbaterea publică are încă decență și unde încrederea în instituții s-a construit prin fapte. De aceea, cred că tocmai de aici, de la Sibiu, trebuie spus răspicat: valul de dezinformare din ultimele zile nu este întâmplător și nu este inofensiv.

· Trebuie să spunem lucrurilor pe nume: ceea ce vedem în aceste zile – valul de postări false și mincinoase despre tragedia din Rahova , despre intrarea in razboi, trimiterea copiilor pe front– nu reprezinta o simplă panică de moment, produsă de indivizi care se grăbesc să comenteze fără informații. Este, din păcate, rezultatul unei campanii de dezinformare coordonate, care urmărește să slăbească încrederea românilor în stat, în instituțiile sale și în capacitatea noastră de a reacționa cu echilibru.

· Un episod de manipulare care e în plină defășurare în aceste zile spune că România intră în război. România nu intră în niciun război. În următoarele săptămâni voravea loc exerciții militare planificate la Cincu, în zona Brașov, care, evident, au generat și deplasări de echipamente militare, ne pregătim pentru Ziua Națională– toate acestea fac parte dintr-un calendar anual obișnuit, nu sunt semne ale unei mobilizări militare. În aceeași logică a fost și mobilizarea rezerviștilor.

· Din păcate, dezinformarea și manipularea au început deja, amplificate de canale obscure care profită de fricile oamenilor. Este un scenariu cunoscut: se ia un fapt real – o coloană militară, o defilare – și se transformă într-o alarmă falsă despre război.

· Responsabilitatea noastră, ca lideri și instituții, este să spunem că Armata își face datoria de apărare, iar pregătirea nu înseamnă panică, ci profesionalism și siguranță. Românii trebuie să aibă încredere în autoritățile lor, nu în sursele care trăiesc din manipulareși e foarte bine că MAPN, șeful Statului Major au demontat aceste dezinformări. E un moment în care stabilitatea și calmul public sunt forme de patriotism.

· Astfel de campanii nu sunt noi. Ele se derulează de ani de zile, sub forme diferite, dar cu același scop: să semene suspiciune, teamă și dezbinare. Le-am văzut la ultimele alegeri prezidențiale, când au fost manipulate emoțiile publice. Le vedem și acum, în spațiul online, sub pretextul compasiunii, dar cu intenția de a genera neîncredere și ură.

· Și mă întreb, sincer: Dacă avem atâtea instituții cu atribuții în combaterea dezinformării – de la autorități în domeniul comunicațiilor, la structuri de securitate și comunicare strategică – de ce nu colaborează între ele?De ce nu reacționează împreună, rapid și vizibil?Așteaptă, din nou, să treacă valul, sperând că lumea va uita? Pentru că, până atunci, prețul este uriaș: pierdem încrederea publică, stabilitatea și chiar democrația.

· Mai grav este contextul politic în care se întâmplă toate acestea. Pe 7 decembrie sunt alegeri pentru primăria Capitalei , si in alte UAT-uri – o decizie cu miză națională. Și mă întreb: acesta este climatul în care îi chemăm pe oameni la vot?Un climat al confuziei, al neîncrederii și al manipulării?Mai ales când fiecare partid pro-occidental pare pregătit să își anunțe propriul candidat, iar partidele extremiste, deja aproape de 40%, se aliniază în jurul unuia singur.Într-un astfel de context, dezinformarea devine o armă politică, iar dacă statul nu reacționează, riscul este ca societatea să își piardă reperele de adevăr.

· De aceea spun clar: instituțiile statului trebuie să-și facă treaba. Nu selectiv, nu după valul mediatic, ci constant.Prin monitorizare activă, reacție în timp real, transparență în comunicare și sancționarea celor care propagă intenționat informații false.

· În același timp, cred că responsabilitatea nu e doar a instituțiilor. Îi îndemn pe toți – jurnaliști, platforme online, organizații civice și cetățeni – să ne asumăm împreună această luptă. Să ne informăm din surse verificate, să semnalăm conținutul fals, să cerem transparență.

· Numai printr-un răspuns rapid, coordonat și responsabil putem apăra două lucruri care contează enorm: demnitatea victimelor cand apar, cum este cazul exploziei din Rahova și încrederea societății.Iar pentru Sibiu, un oraș al rațiunii și al echilibrului, este vital să dăm acest exemplu – că adevărul rămâne mai important decât manipularea și că luciditatea este cea mai bună formă de protecție democratică.

3. Respingerea la CCR a reformei pensiilor magistraților

· Un alt subiect important și care trebuie înțeles de toți sibienii vizează reforma pensiilor magistraților. România se află într-un moment dificil: dacă până la 28 noiembrienu este adoptată o lege clară și constituțională privind pensiile speciale, riscăm să pierdem peste 231 de milioane de euro din fondurile europene din PNRR din cea de-a treia cerere de plată. Dacă nu îndeplinim acest jalon, banii sunt pierduți. Este o sumă uriașă, echivalentă cu investiții întregi în infrastructură, școli și spitale.

· Pierderea cea mai gravă nu este financiară – este pierderea încrederii oamenilor că statul român funcționează pentru toți.Când justiția este apărată cu privilegii, nu cu principii, statul devine vulnerabil, iar cetățenii se simt abandonați. Iar în tot acest timp, extremiștii jubilează, pretinzând că sunt „anti-sistem”, deși trăiesc tocmai din conservarea sistemului de privilegii.

· Această situație este rezultatul unei decizii a judecătorilor Curții Constituționale aflați în sfera de influență a PSD.

· PNL și premierul Ilie Bolojan rămân angajați ferm în finalizarea acestei reforme. Este doar o bătălie pierdută, nu războiul. Vom redacta un nou text legislativ care să păstreze esența: corectarea inechităților din sistemul pensiilor de serviciu și aducerea acestora în linie cu principiul contributivității.

· Aceasta este o lege de bun-simț și echitate – dorită de societate și necesară pentru credibilitatea statului român. Nicăieri în Europa magistrații nu beneficiază de asemenea avantaje disproporționate față de restul cetățenilor.

· Reforma propusă de PNL și blocată politic de PSD aducea reguli clare:

o Alinierea vârstei de pensionare la cea din sistemul public, cu o perioadă minimă de 35 de ani de activitate.

o Menținerea, temporar, a vârstei minime actuale de pensionare (47 ani și 8 luni) doar până la finalul anului 2025, pentru tranziție.

o Creșterea treptată a vârstei de pensionare cu 1 an și jumătate pentru fiecare generație de magistrați, până la atingerea vârstei standard de 65 de ani.

o Introducerea etapizată a condiției de 35 de ani vechime totală în muncă, nu doar în magistratură.

o Calcularea pensiei la 55% din media veniturilor brute și plafonarea la maximum 70% din venitul net avut înainte de pensionare.

· Aceste măsuri nu tăiau drepturi, ci introduceau echitate și sustenabilitate într-un sistem devenit inacceptabil pentru majoritatea românilor.

· În privința avizului CSM, e clar că e o falsă temă pe principiul „ai bască, nu ai bască”: Guvernul a cerut avizul la timp, iar Consiliul a ales să nu răspundă. Avizul are caracter consultativ, nu obligatoriu. Curtea Constituțională a schimbat acum un standard pe care ea însăși îl stabilise prin decizii anterioare (901/2009, 231/2013, 63/2017), adăugând o cerință care nu există în Constituție – aceea de a aștepta răspunsul efectiv.

· Cei care blochează reforma pensiilor speciale nu slujesc justiția, ci o decredibilizează. Iar efectul este devastator: pierdem bani, pierdem încredere, pierdem echitate.

· În loc ca PSD să susțină proiectul de lege și să arate solidaritate guvernamentală, a ales să saboteze reforma – în Guvern, în Parlament și, prin intermediul propriilor numiri, chiar în Curtea Constituțională.

· Dacă apare o întrebare legată de solicitările de demisie la adresa lui Ilie Bolojan: acestea sunt pur politice și complet nejustificate. Nu cei care muncesc și respectă procedurile trebuie să plece, ci cei care, prin incompetență sau duplicitarism, blochează progresul.

· Noi, în PNL, vom continua această reformă, indiferent de obstacole. Pentru că adevărata echitate nu se obține prin amânări, ci prin curaj și consecvență.